Pedodonția și sigilarea dentară la copii

Pedodonția și sigilarea dentară la copii

Pedodonția este o specialitate stomatologică ce se adresează copiilor, ocupându-se cu profilaxia si tratamentul dinților de lapte și al dinților permanenți tineri.

Pedodonția se ocupă de toate aspectele prevenției și tratării afecțiunilor stomatologice: profilaxia, terapia, chirurgia și nu în ultimul rând depistarea anomaliilor dento-maxilare și rezolvarea lor de către ortodont.

Copiii prezintă necesități și probleme dentare diferite comparativ cu cele ale adulților, fiind nevoie să fie tratați de medici specializați în stomatologia pediatrică, într-o ambianță caldă, care-i vor face să se simtă în largul lor.

Toată atenția este indreptată în special către prevenția leziunilor carioase prin igiena alimentației, instructaj de periaj, fluorizări și sigilări, profilaxia anomaliilor dento-maxilare prin depistarea și decondiționarea obiceiurilor vicioase, dar și tratament de calitate al afecțiunilor existente într-o atmosferă plăcută și prietenoasă, confortabilă pentru micuțul pacient, in care va dori să revină.

DESPRE SIGILAREA DENTARA

Mitul din copilărie cum că bomboanele strică dinții poate apune. Sigilarea dentară este una dintre cele mai moderne metode de prevenție a cariilor dentare la copii. Organizația Mondială a Sănătății o recomandă alături de fluorizarea generală și locală, igiena oro-dentară și igiena alimentației.

 Incidența cariei dentare în urma sigilării dinților se reduce cu până la 80%.

Sigilarea se face atât la dinții temporari (de lapte) dar, mai ales, la cei permanenți, de obicei imediat după ce au erupt. Metoda se aplică în special pe dinții definitivi în intervalul de vârstă 6 – 15 ani. Protejarea dinților de lapte garantează sănătatea celor permanenți. Astfel, se elimină riscul unor tratamente invazive care vor afecta structura dentară pe întreaga durată a vieții.

De ce este necesară sigilarea dentară?

Imediat după erupție, molarii prezintă o morfologie cu șanțuri și fosete adânci, locuri unde se acumulează resturi alimentare și micro-organisme care inițiază caria dentară. Aceste șanțuri, mai degrabă fisuri, au un diametru mai mic decât firul periei de dinți și sunt profunde.

Șansele atacului carios sunt astfel mai mari în ciuda igienei convenționale: spălatul sau curățarea dinților. Ambele metode sunt ineficiente în îndepartarea tuturor resturilor acumulate. Astfel acoperirea sau sigilarea acestor zone cu un material protector numit sigilant are un efect benefic și este considerată metoda cea mai sigură de profilaxie primară în special la copii.

Materialele folosite, sigilanții, sunt rașini compozite transparente sau opace. Sunt preferați sigilanții fotoactivi (cei care se întaresc cu ajutorul lămpii cu ultraviolete).

Etapele de lucru pentru sigilarea dentară:

  1. Curățarea suprafeței dintelui cu ajutorul unor periuțe rotative, neimplicând frezajul dintelui;
  2. Gravarea dintelui (mordansare). Un gel cu consistența fluidă, în a cărui concentrație intră și acid fosforic, este aplicat prin pensulare, injectare sau cu ajutorul unui burete, fiind lăsat să acționeze 15-30s, după care spațiul de lucru este spălat și uscat.
  3. Aplicarea sigilantului se realizează cu instrumente speciale cu vârfuri de unică folosință. Sigilantul trebuie să acopere toate șanțurile. Acesta se menține 10-15s pentru a permite penetrarea și saturarea smalțului mordansat în mod optim, după care se fotopolimerizează.
  4. Adaptarea funcțională constă în refacerea morfologiei funcționale a suprafețelor sigilate, îndepărtându-se eventuale contacte identificate cu ajutorul hârtiei de articulație prin utilizarea pietrelor diamantate.
  5. Reevaluarea pacienților–dinții sigilați trebuie controlați periodic de către medic, ideal la fiecare 6 luni. 
Taguri:

Comentarii