Echilibrare ocluzală

Echilibrare ocluzală

Aparatul dento-maxilar (A.D.M.) este cel mai complex aparat al organismului uman. Structurile A.D.M. sunt reprezentate de 2 oase:

– maxilarul – os fix, imobil
– mandibula – os mobil, stabilind rapoarte variate față de structura fixă (maxilarul).
Dinții formează cele 2 arcade dentare, între care se stabilesc rapoarte variate ce duc la bună funcționare a funcțiilor A.D.M.-lui, cea mai importantă fiind masticația.
În timpul masticației, dinții intră în contact, stabilindu-se astfel contacte dento-dentare, sau altfel spus relații ocluzale.
Este foarte important ca noi toți să întelegem ce este ocluzia, care sunt factorii ce influențează o ocluzie armonioasă, efectele negative ce pot apărea în urma modificării acesteia.

 

Ocluzia dentară (numită în termeni populari „mușcatura”) reprezintă modul de îmbinare a dinților în momentul masticației și în toate momentele în care pacientul înghite, inclusiv  în timpul nopții. Acest reflex este involuntar și distribuie de mii de ori de-a lungul zilelor și nopților forța mușchilor masticatori la nivelul osului maxilar, fie prin intermediul dinților mobili fie prin intermediul implanturilor.

Această forță se transmite la nivelul osului ca și o inflamație care este continuă și este de neoprit deoarece rolul gurii este de a realiza masticația. Tot ce se poate face de către medicul stomatolog parodontolog folosind tehnicile clasice de șlefuire selectivă și ocluzologie este de a încerca o mai bună distribuire a forțelor transmise fiecaruia dintre dinți și o echilibrare a masticației.

Tipuri de ocluzie dentară

Fără a primi un diagnostic din partea unui medic de specialitate, putem suspecta o problemă ocluzală în cazul în care simțim un numar mic de contact între dinții maxilarului și cei ai mandibulei. 

  • Ocluzia dentară corectă

În cazul ocluziei dentare corecte, contactul dintre dinți trebuie să fie cât mai mare. Atunci când dinții sunt incorect poziționați pe arcade, contactul dintre aceștia poate fi afectat, iar în lipsa unui contact bine proporționat, unul sau mai mulți dinți riscă să fie suprasolicitați. Cele mai frecvente tipuri de malocluzii (mușcături incorecte) sunt ocluzia dentară deschisă și ocluzia dentară inversă.

 

  • Ocluzia dentară deschisă

Aceasta se manifestă prin existența unui spațiu foarte mare în zona anterioară între dinții superiori și cei inferiori.

  • Ocluzia dentară inversă

Opus ocluziei dentare deschise, aceasta apare atunci când dinții inferiori fiind mai proeminenți decât cei superiori, ca urmare a faptului că mandibula este mai dezvoltată decât maxilarul, acesta din urmă poziționându-se în spatele său.

  • Ocluzia dentară încrucișată

O combinație a celor două afecțiuni este ocluzia dentară încrucișată (denumită în medicină și „crossbite”). În situația aceasta o parte din dinții superiori sunt poziționați în mod corect la exterior de cei inferiori, în timp ce o parte dintre ei sunt situați la interior.

Ocluzia dentară deficitară este doar una dintre numeroasele probleme dentare întâlnite, după cum se poate observa atât medical, cât și practic, în viața de zi cu zi, majoritatea dintre ele sunt interconectate, generându-se una pe cealaltă.

Taguri:

Comentarii